Partea a treia în yoga e asana. Yoginul cu practicarea asanelor se eliberează de bolile corpului şi de problemele sufleteşti. Faptele şi roadele lor sunt dăruite lui Dumnezeu, punându-le în serviciul lumii. Corpul e o biserică pentru el, care păzeşte scânteia divină. Refuzarea sau neglijarea necesităţii corpului, sau privirea corpului ca ceva ce nu este divin , înseamnă negarea vieţii universale căruia aparţine şi corpul nostru. Necesităţile corpului sunt necesităţile spiritului divin, care trăieşte în corp. Yoginul nu încearcă să-l găsească pe Dumnezeu în ceruri, pentru că ştie că El trăieşte şi în sine, ca şi antaratma(esenţa interioară). Percepe atât exterior cât şi interior regalitatea lui Dumnezeu şi recunoaşte că Raiul e ascuns în el însuşi. Prin însuşirea asanelor dispare dualismul, ca şi câştigul- pierderea, victoria –eşecul, lauda-mustrarea, corp-conştiinţă, conştiinţă-suflet. După acest moment yoginul trece la pranayama, la al patrulea grad a potecii yogine.
B.K.S Iyengar, Light on Yoga